Traducerea în spaniolă a romanului Craii de Curtea-Veche, elogiată în El Pais

Traducerea în spaniolă a romanului Craii de Curtea-Veche de Mateiu Caragiale, publicată cu sprijinul programului Translation and Publication Support (TPS) derulat de Institutul Cultural Român, este elogiată de cotidianul spaniol El Pais. Cronica, apărută în suplimentul cultural El Babelia din 14 mai 2011 sub semnătură prestigiosului scriitor ÅŸi publicist Ignacio Vidal-Folch, remarcă performanÈ›a celor doi traducători, Rafael Pisot ÅŸi Cristina Sava, confruntaÈ›i cu un text apreciat de cronicar drept „o minunăție de ingeniozitate, de ambuscade sintactice, de construcÈ›ii lingvistice aproape imposibil de tradus“.

Traducerea, intitulată Los depravados príncipes de la vieja corte, a apărut la Editura El Nadir (Valencia) în acest an.

"Genul narativ. Un cuplu de traducători din română în spaniolă îÅŸi desfăşoară activitatea cu o onestitate lăudabilă. Se numesc Rafael Pisot ÅŸi Cristina Sava. Ei au transpus acest roman în limba spaniolă (ÅŸi sunt convins că nu a fost o sarcină uÈ™oară pentru că textul original e o minunăție de ingeniozitate, de ambuscade sintactice, de construcÈ›ii lingvistice aproape imposibil de tradus) ÅŸi au redactat un număr mare de note de subsol, foarte utile ÅŸi orientative.

Fiul unui scriitor foarte bine cotat, Mateiu Caragiale a fost ÅŸi el un foarte bun romancier care aparÅ£ine impresionantei pleiade de autori români interbelici, dar ÅŸi un dandy afectat, obsedat de blazoane, de heraldică ÅŸi de accederea la o înaltă poziÅ£ie socială, scop pe care l-a atins datorită unui mariaj norocos, care i-a permis să se retragă la moÈ™ia sa de la È›ară, să înalÈ›e pe conacul său propriul steag ÅŸi să uite, câtuÅŸi de puÅ£in, în acea lume agitată ÅŸi pe punctul de a naufragia în război, tot ce nu însemna repetarea anotimpurilor, semănatul ÅŸi recoltarea. Caragiale avea o față cu o expresie arogantă, un gât lung ÅŸi rigid ÅŸi o mustaţă răsucită în sus, pe care îÅ£i venea s-o smulgi dintr-o miÈ™care.

Craii de Curtea-Veche, urmărind trei holtei libertini, putrezi de talent, dar împinÅŸi de o pulsiune autodistructivă în cea mai extremă ÅŸi degradată boemă prin tavernele de la periferia BucureÅŸtiului, prin localuri unde urÅŸii dansează, bărbaÅ£ii beau cu fanatism, Å£iganii cântă la acordeon ÅŸi fetele le transmit gonoreea amanÅ£ilor pasageri, relatează (ca Bearn, ca Ghepardul) despre declinul unei aristocraÅ£ii ÅŸi acapararea locului ÅŸi privilegiilor acesteia de către burghezie, reprezentată în ochii lui Mateiu Caragiale de un parvenit lipsit de scrupule, fără pic de decență È™i valoare.

Roman scurt de atmosferă sumbră, ritm alert ÅŸi inspiraÅ£ie simbolistă, cu pagini nervoase, atât de inspirate când descriu retragerea văduvilor neconsolaÅ£i în turnurilor lor abolite ca petrecerile în birturi, în România este considerat o bijuterie a patrimoniului literar naÅ£ional", traducerea integrală a cornicii din El Pais.