Istoria în 192 de imagini. Afişul polonez 1917 – 2007: expozitie la Muzeul Naţional de Artă al României

Muzeul NaÅ£ional de Artă al României, Muzeul AfiÅŸului din Wilanów ÅŸi Institutul Polonez din BucureÅŸti invită doritorii la expoziÅ£ia „Istoria în 192 de imagini. AfiÅŸul polonez 1917 – 2007”.

Vernisajul expoziÅ£iei va avea loc pe 21 septembrie 2011, orele 18.30, în prezenÅ£a E.S. dl Marek SzczygieÅ‚, Ambasadorul Republicii Polone la BucureÅŸti, a dnei Aleksandra PiÄ…tkowska, Directorul Departamentului DiplomaÅ£iei Publice ÅŸi Culturale al Ministerului Polonez al Afacerilor Externe, a dlui Roland Chojnacki, fost Director al Institutului Polonez din BucureÅŸti în perioada 2001 – 2006, în prezent Director al Institutului Polonez din Londra, a dlui JarosÅ‚aw Godun, fost Director al Institutului Polonez din BucureÅŸti în perioada 2006 - 2010, în prezent Director al Institutului Polonez din Kiev, a dnei Maja Wawrzyk, Directorul Institutului Polonez din BucureÅŸti ÅŸi a dlui Jacek Szelegejd, specialist în cadrul Muzeului AfiÅŸului din Wilanów.

AfiÅŸele prezentate în expoziÅ£ie provin de la Muzeul AfiÅŸului din Wilanów (secÅ£ie a Muzeului NaÅ£ional din VarÅŸovia), primul muzeu din lume dedicat afiÅŸului, a cărui colecÅ£ie de peste 55.000 de piese este una dintre cele mai mari din lume.

Cele 192 de lucrări selectate de Maria Kurpik, curatorul expoziÅ£iei, prilejuiesc întâlnirea publicului din România cu „fenomenul afiÅŸului polonez” – sintagmă folosită de criticii internaÅ£ionali pentru a denumi producÅ£ia prolifică, originală ÅŸi de o înaltă calitate artistică a afiÅŸului din Polonia în perioada 1960-1970 care a influenÅ£at grafica de afiÅŸ în multe ţări europene.

ExpoziÅ£ia îÅŸi propune să ilustreze aproape un secol de evoluÅ£ie a afiÅŸului polonez, din anul 1917 până în contemporaneitate. AfiÅŸul fiind prin excelenţă o artă a realităţii cotidiene, expoziÅ£ia prezintă prin intermediul memoriei afiÅŸului istoria Poloniei într-un secol dominat de violente schimbări politice, economice ÅŸi culturale.

La sfârÅŸitul secolului al XIX-lea afiÅŸul era considerat în Europa „arta marelui peisaj urban” ce colora ÅŸi însufleÅ£ea spectacolul vizual-decorativ al străzii, fiind ridicat la acest rang de creaÅ£iile remarcabile ale maeÅŸtrilor afiÅŸului precum Jules Chéret, Eugène Grasset, Théophile A. Steinlen, Leonetto Cappiello, Henri de Toulouse-Lautrec sau Alphonse Mucha, care au înÅ£eles specificitatea acestui mijloc de comunicare, îmbogăţindu-l prin soluÅ£ii grafice inovative. Åži artiÅŸtii polonezi precum Juliusz Kossak, Teodor Axentowicz sau Piotr Stachiewicz se aliniază acestei tendinÅ£e, după cum demonstrează ÅŸi expoziÅ£ia de afiÅŸe organizată la Cracovia în 1898.

Începutul secolului XX însă, marcat de Primul Război Mondial, mută accentul de la dimensiunea culturală a afiÅŸului spre cea politică, propagandistică. AfiÅŸe cu rol mobilizator prin imagini ample, expresive, tipărite în tiraje mari ÅŸi adresându-se tuturor categoriilor sociale au animat campaniile pentru aparărea graniÅ£elor ţării din anii 1918-1920.

În perioada interbelică dezvoltarea vieÅ£ii economice ÅŸi cultural-artistice duce la proliferarea afiÅŸelor comerciale, turistice, sportive ÅŸi culturale, create în stil modern de artiÅŸti care experimentează formule îndrăzneÅ£e de design arhitectural ÅŸi experimente tehnice inovative, precum asocierea graficii cu fotografia sau fotomontajul. Printre aceÅŸti artiÅŸti se numără Bohdan Bocianowski, Jerzy Karolak, Roman SyaÅ‚as sau Antoni Wajwód.

Invazia Poloniei de către trupele naziste ÅŸi declanÅŸarea celui de-al Doilea Război Mondial  determină apariÅ£ia afiÅŸelor care cheamă populaÅ£ia la înrolare, la apărarea ţării, încurajând spritul de luptă al polonezilor. AfiÅŸele sunt prezente pe zidurile oraÅŸelor pe toată perioada ocupaÅ£iei.

După capitularea Germaniei ÅŸi instalarea regimului comunist în Polonia, afiÅŸul a devenit principalul instrument de propagandă a noului guvern ÅŸi a noii ideologii, un mijloc de „agitaÅ£ie vizuală”, care preamăreÅŸte noua ordine socială ÅŸi îi ironizează pe capitaliÅŸtii occidentali. Ca stil, aceste afiÅŸe se înscriu în retorica realismului socialist, ilustrând chipuri idealizate ale proletarilor ce privesc optimist spre un viitor „luminos”.

După 1956, odată cu speranÅ£a de eliberare de sub influenÅ£a Uniunii Sovietice ÅŸi de îmbunătăţire a condiÅ£iilor de trai, afiÅŸul se dezvoltă ca un mediu de comunicare aparte între artist ÅŸi public. În ciuda cenzurii, el reuÅŸeÅŸte să transmită discret mesaje ce pot fi interpretate ca o ironie sau chiar critică voalată la adresa regimului. Mai mult decât atât, valoarea artistică a afiÅŸelor ÅŸi participarea acestora la expoziÅ£ii ÅŸi târguri internaÅ£ionale le conferă recunoaÅŸtere pe plan european. Zbigniew Kaja, Henryk Tomaszewski, Roman CieÅ›lewicz sau Józef Mroszczak sunt câÅ£iva dintre „graficienii străzii” activi în această perioadă.

În anii 70 se manifestă un grup de artiÅŸti cunoscuÅ£i ca graficienii afiÅŸului „contra-culturii” care practică o artă contestatară, determinată de criza socio-economică ÅŸi grevele muncitoreÅŸti ÅŸi studenÅ£eÅŸti. Printre reprezentanÅ£ii acestui curent se numără Jan Jaromir Aleksiun, Jerzy Czerniawski, Eugeniusz Get-Stankiewicz sau Jan Sawka.

După instituirea legii marÅ£iale în anul 1981, care limita drastic orice manifestare cultural-artistică, apar o serie de edituri clandestine care tipăreau ÅŸi difuzau afiÅŸe de o mare forţă expresivă. Adevărate instrumente de propagandă, de această dată împotriva regimului, afiÅŸele acrestei perioade s-au bucurat de o mare popularitate.

După primele alegeri prezidenÅ£iale libere în Polonia postbelică, perioadă în care apar numeroase afiÅŸe electorale, anii 90 au adus debutul unor creatori de afiÅŸe ale căror lucrări nu au putut fi admirate în trecut din cauza situaÅ£iei politice. AfiÅŸele din ultimul deceniu prezente în expoziÅ£ie, realizate de artiÅŸti care urmează o bogată tradiÅ£ie, au revenit la funcÅ£ia iniÅ£ială, promovând produse, evenimente culturale, campanii sociale ÅŸi educative.