Trei parale lansează volumul Bazar. Cântări din veacul al XIX-lea. (Partea a II-a)

Trei Parale: "Suntem un grup de muzicieni care ne-am propus, prin proiectul Bazar, să reconstituim muzicile valahe ÅŸi moldave ale secolului XIX. În ce priveÅŸte interpretarea muzicală, am început ca amatori care se profesionalizează treptat; în reconstituirea muzicilor am procedat însă din capul locului ÅŸi procedăm în continuare cu rigoare profesională, cercetând, interpretând ÅŸi folosind cu chibzuinţă sursele istorice din epocă, dar ÅŸi culegerile de folclor din prima jumătate a secolului XX care conÅ£in melodii cu izul vremilor de altădată.
 
Primul volum al Bazarului a apărut în noiembrie 2008. Al doilea este cel pe care îl aveÅ£i în faţă. Legătura sa cu primul Bazar este mai strânsă decât ne-am fi aÅŸteptat, iar publicul nostru fidel va remarca neîndoielnic conexiunea. Celor care abia vin în contact cu muzica noastră le spunem că proiectul încearcă să regăsească muzicile de la curÅ£ile boiereÅŸti, de la hanuri, din bâlciuri, târguri ÅŸi mahalale, precum ÅŸi prelungirile lor târzii – devenite între timp marginale – din secolul XX.  Enumerarea din fraza anterioară indică, de fapt, ÅŸi traseul „decăderii” gradate a muzicilor orientale sau impregnate de orientalisme pe teritoriul românesc: de la curÅ£ile aristocratice către uliÅ£ele mahalalelor".

01. Cântecul lui Barbu Lăutaru

Cântecul este atribuit lui Barbu Lăutaru, starostele breslei lăutăreÅŸti din IaÅŸi-ul primei jumătăţi a secolului XIX. De fapt, piesa provine dintr-o scenetă muzicală pe versuri de Vasile Alecsandri. Scrierea acestei scenete face parte dintr-o serie de gesturi prin care muzicianul devine un simbol naÅ£ional dar ÅŸi un simbol al vremurilor dinaintea europenizării principatelor române. AÅŸa-numitul cântec al lui Barbu Lăutaru a fost preluat de lăutarii timpului ÅŸi transmis mai departe muzicanÅ£ilor din generaÅ£iile următoare. Pentru mulÅ£i, el trece ÅŸi astăzi drept „creaÅ£ie folclorică”; aÅŸa ÅŸi este, dar prin circulaÅ£ie, nu prin origine.

02. Cum dai lele laptele ÅŸi Brăileanca    

Dimitrie Vulpian a fost un asiduu culegător de folclor muzical românesc de la sfârÅŸitul
secolului al XIX-lea; cel mai important dinaintea culegerilor cu fonograful începute în veacul următor de Béla Bartók ÅŸi Constantin Brăiloiu. Am preluat din culegerile sale două piese împreună cu linia acompaniamentului armonic specificat, oricât de rudimentar ar părea acesta unei urechi exersate din ziua de astăzi.

03. Geamparaua de la Dăeni      

Piesa a fost înregistrată de la un Å£ambalagiu dintr-un sat tulcean. Melodia de joc trimite la spaÅ£iul cultural oriental prin cel puÅ£in trei caracteristici: denumire, ritm ÅŸi scară melodică.

04. Când toca la Radu Vodă      

Nicolae Filimon consideră cântecul Când toca la Radu-Vodă ca fiind scornit de lăutarii bucureÅŸteni undeva în primul sfert al veacului al XIX-lea. Cântarea a supravieÅ£uit trecerii anilor ÅŸi s-a păstrat în circulaÅ£ia folclorică până în zilele noastre.
Interpretarea noastră pleacă de la versiunea lăutarului Alexandru Cercel din Muscel, înregistrat undeva prin  anii ’50.

05. Două dansuri munteneşti

Până la Anton Pann, colecÅ£ia Musique orientale. 42 chansons et danses moldaves, valaques, grecs et turcs, publicată la 1834 de François Rouschitzki, este cea mai importantă culegere de cântece. Spre deosebire de Pann, acesta reÅ£ine doar linia melodică a cântecelor ÅŸi omite notarea versurilor. Noi ne-am oprit însă asupra a două dansuri: deÅŸi colecÅ£ia cuprinde majoritar material moldovenesc, la numerele 30 ÅŸi 31 se găsesc două Danse vallaque.

06. Nu mă pedepsi stăpână (versiune instrumentală)

07. Pe mine ce m-a mâncat

08. Decât ruda ÅŸi vecinu’

O serie de trei piese ce provin din Spitalul Amorului. AÅŸa ÅŸi-a intitulat Anton Pann cărÅ£uliile cu cântece pe care le-a publicat la mijlocul veacului al XIX-lea. Cele ÅŸase broÅŸuri constituie o veritabilă imagine muzicală a epocii: melodii de strat folcloric urban, cântece de factură orientală ÅŸi creaÅ£ii ce datorează mult muzicii europene, toate au fost aÅŸternute pe hârtie în notaÅ£ie psaltică. Ne e greu să dibuim contribuÅ£ia lui Pann în fiecare din cele peste o sută ÅŸi cincizeci de cântece – câte cuprinde acest  corpus. Probabil că el a folosit după voie orice procedeu posibil: notarea unor piese aflate de multă vreme în circulaÅ£ie, alegerea unei anumite variante acolo unde existau mai multe sau chiar crearea propriilor variante ÅŸi, în fine, zămislirea unor melodii noi pentru versuri pe care le îndrăgea.

09. Maneaua turcească  de la Clejani     
Una dintre puÅ£inele mărturii sonore ale acestui gen, într-o formă diferită de cele ale manelelor moderne, a fost înregistrată în 1949 în satul Clejani de la violonistul Florea Pârvan. Învăţată în armată de la un turc, vioristul a cântat-o acompaniat de o a doua vioară ÅŸi de o cobză.

10. Grele chinuri m-a cuprins, Hora lui Zlotea ÅŸi Aolică ce văzui 

Gheorghe Ucenescu a fost ucenic apropiat ÅŸi continuator al lui Anton Pann. El este cel direct implicat în găsirea unei melodii potrivite pentru imnul revoluÅ£ionarilor de la 1848, DeÅŸteaptă-te, române. Åži tot el este ÅŸi autorul unui culegeri de cântări rămasă însă multă vreme în manuscris. Ca ÅŸi în cazul lui Anton Pann, e dificil de stabilit care dintre aceste cântări au fost „de la lume adunate”, care sunt preluate de la maestrul său ÅŸi care sunt cele care-i aparÅ£in chiar lui Ucenescu. Din culegerea lui am ales Grele chinuri m-a cuprins ÅŸi Aolică ce văzui. Pentru prima dintre piese autorul precizează: „în întregime de la Pann”.

Între cele două cântece am găsit nimerit să alipim o melodie instrumentală de joc înregistrată în 1951 de la cobzarul bucurestean Ion Zlotea. Este aceeaÅŸi piesă care – într-o formă liberă ÅŸi semnificativ aranjată – încheia primul volum al Bazarului.

11. De când s-a dus neica-n cale

Cântec provenit din Spitalul Amorului al lui Anton Pann. Originea cultă a majorităţii pieselor din acest Spital al Amorului se vădeÅŸte în preÅ£iozitatea naivă a versurilor. Cântecele de lume, plecate din peniÅ£a unor poeÅ£i ca VăcăreÅŸtii sau Costache Conachi, intrau rapid într-o circulaÅ£ie orală, fiind purtate mai departe de către lăutari.

12. Cântecul evreiesc al lui  Berucai   

13. Ma yofus (cântec evreiesc)

Am considerat firesc să întregim peisajul muzical urban de altădată cu câteva cântări ale minoritarilor, atât de prezenÅ£i odinioară în oraÅŸele noastre. Pe acest album figurează nu numai o manea turcească, ci ÅŸi două cântări evreieÅŸti.
 
Prima dintre ele este un cântec pe care l-am înregistrat de la Ilie Sotir, originar din AlbeÅŸti, BotoÅŸani. L-am întâlnit pe Berucai – aÅŸa cum era de fapt cunoscut – la BotoÅŸani în 2004. DeÅŸi bătrân ÅŸi foarte bolnav, el a reuÅŸit totuÅŸi să se mobilizeze pentru o scurtă sesiune de înregistrări.

Cea de-a doua piesă a fost înregistrată pe un disc de gramofon la New York de Belf’s Romanian Orchestra. MigraÅ£ia evreilor din Estul Europei spre Statele Unite de la sfârÅŸitul secolului al XIX-lea ÅŸi începutul secolului al XX-lea i-a cuprins ÅŸi pe evreii muzicieni, aÅŸa-numiÅ£ii klezmorim. AjunÅŸi pe pământul american ei aveau să continue, măcar preÅ£ de două generaÅ£ii, tradiÅ£iile muzicale cu care fuseseră deprinÅŸi în regiunile de unde au plecat: Polonia, Ucraina, Rusia, dar în primul rând Bucovina, Basarabia ÅŸi restul Moldovei.

14. Bate-o Sfântu’ de lupoaie
Încheiem apelând din nou la Anton Pann. Bate-o Sfântu de lupoaie a figurat ÅŸi pe primul nostru disc dar am hotărât să o reluăm aici. Ca ÅŸi în cazul altor piese, trecerea anilor ne găseÅŸte în faÅ£a unor variante interpretative mai potrivite. Aceasta înseamnă că munca noastră nu se sfârÅŸeÅŸte aici ÅŸi că este foarte probabil ca o parte din piesele acestui disc să fie, peste ani, regândite ÅŸi reînregistrate.