Spectacolul Noi4 se joaca pe scena Godot Cafe Teatru, pe 26 iulie 2013

Spectacolul Noi4, scris de Lia Bugnar È™i regizat de Dorina Chiriac, reuneÈ™te cele mai apreciate talente actoriceÈ™ti ale scenei bucureÈ™tene: Maria Obretin, Ilinca Manolache È™i Marius Manole. Pe lângă rolul de creator al scenariului, Lia Bugnar are un rol supriză, pe care spectactorii îl vor descoperi vineri, 26 iulie, ora 22:00 la singura cafenea-teatru din BucureÅŸti, Godot Café Teatru, situată pe strada Blănari nr 14. Accesul în sala de spectacol se face în baza rezervărilor la numerele de telefon 021 31 61 682 / 0736 414 244 zilnic între orele 12:00 - 19:00.„Noi 4” are calitatea de a fi o montare gustată de public, datorită unei construcÅ£ii aparent simple ÅŸi supuse unei reÅ£ete, la nivel dramaturgic. În esenţă, însă, textul Liei Bugnar reuÅŸeÅŸte să rămână în permanenţă în dialog (a se citi „dispută”) cu el însuÅŸi, oferind asumat doza de telenovelă, pentru ca în minutul următor să-i arate ironic faÅ£a din spate, obligându-ÅŸi publicul să îl urmeze. Să se emoÅ£ioneze ÅŸi să râdă de propria emoÅ£ie în acelaÅŸi timp. O distanÅ£are de tip brechtian, atât în scriitură, cât mai ales în interpretare ÅŸi mai ales încazul Mariei Obretin, care jonglează între cele două planuri ÅŸi cu inteligenţă, ÅŸi cu subtilitate, ÅŸi cu feminitate, ÅŸi cu o teatralitate asumată, controlând în permanenţă cantitatea de emoÅ£ie… Ceea ce e un experiment mai puÅ£in încercat în teatrul autohton, tributar metode istanislavskiene.Povestea din „Noi 4” este, de fapt, o antipoveste, aÅŸa cum e pusă în scenă, fiind concepută pe cel puÅ£in două planuri, cu intrări ÅŸi ieÅŸiri dintr-o aÅŸa-zisă realitate, în care numele personajelor, referirile la situaÅ£ii reale creează tot timpul senzaÅ£ia de „adevăr”. Un adevăr din care personajele intră în „poveste”. O poveste plină de lacrimi, ÅŸi la propriu, ÅŸi la figurat, desprinsă din revistele pentru femei, cu Ea, care descoperă într-o zi că e înÅŸelată de El, soÅ£ul cel divinizat. Åži e înÅŸelată, bineînÅ£eles, cu cea mai bună prietenă ÅŸi nu numai. Amândouă află că celebrul bărbat Victor, construit ÅŸi el în tuÅŸe ironice – „se baloneazăşi e puÅ£in chel” –, are o a treia femeie în viaÅ£a lui… Că femeia e o târfă-cerÅŸetoare din canale, care se dovedeÅŸte în final – cum altfel?! – că, de fapt, era mama lui, care-l abandonase în copilărie ÅŸi multe alte amănunte cu iz lacrimogeno-telenovelistic sunt adunate toate în această poveste, în care, în fond, fiecare detaliu de acest gen adus în plus funcÅ£ionează ca un fitil ce produce o exlozie din interior. Åžimeritul este că explozia nu se produce doar în final, ci în fiecare dintre scene.Construită pe ideea de metateatru, povestea le permite actriÅ£elor să se joace cu emoÅ£ia, să meargă până în acel punct în care necredibilul să devină credibil, dar să întoarcă armele ÅŸi să se refugieze într-un spaÅ£iu intermediar de extrajoc, imediat ce emoÅ£ia atinge cote alarmante în zona sentimentalismului ieftin.În fond, cele trei actriÅ£e sunt trei actriÅ£e… care joacă un rol, într-o piesă „cu buge tmic”. Au un text ÅŸi un rol pe care trebuie să-l respecte, fiecare dintre ele ÅŸtie continuarea jocului, ÅŸi totuÅŸi nici una nu-ÅŸi joacărolul ÅŸi teatrul ÅŸi viaÅ£a se amestecă într-o măsură atât de mare, încât la un moment dat se confundă. Iar personajele devin stăpâne pe propriile cuvinte ÅŸi pe propriile decizii, revoltându-se împotriva dramaturgului – ÅŸi în acelaÅŸi timp, cu voialui. Nimic din ce le-a „prezis” el iniÅ£ial nu se respectă, fiecare căpătându-ÅŸi destinul propriu – ÅŸi jocul scriiturii îÅ£i permite să nu ÅŸtii în fapt nicio secundă cine cui se supune ÅŸi dacă nu cumva dramaturgul ÅŸi-a păcălit personajele sau personajele îl păcălesc pe el…  (Monica Andronescu, Yorick.ro)