Cartofii prăjiți sunt una dintre cele mai iubite gustări din lume. Îi găsim în fast food-uri, restaurante, cafenele și chiar la mesele de acasă, însoțind burgeri, fripturi sau fiind consumați ca atare, doar cu sos. Termenul „French fries” este cunoscut în toată lumea, dar originea acestor cartofi este mai controversată decât s-ar putea crede. În plus, mulți fac confuzia între cartofii prăjiți și chipsurile din cartof – două preparate asemănătoare, dar cu istorii și utilizări diferite.
O scurtă istorie a cartofului în Europa
Cartoful nu este originar din Europa, ci din America de Sud, unde era cultivat de civilizațiile andine cu mii de ani în urmă. După descoperirea Americii, cartofii au fost aduși în Europa de către spanioli în secolul al XVI-lea. Inițial priviți cu suspiciune, fiind considerați improprii consumului uman, cartofii au devenit în timp o componentă de bază în alimentația europeană. Fiind ușor de cultivat, sățioși și versatili, au ajuns rapid în meniul claselor populare.
Cine a inventat cartofii prăjiți? Belgia sau Franța?
Una dintre cele mai mari controverse gastronomice este legată de originea cartofilor prăjiți. Deși sunt numiți „French fries”, adică „cartofi prăjiți franțuzești”, Belgia revendică de fapt paternitatea rețetei. Potrivit unor surse istorice, locuitorii din regiunea Namur (sudul Belgiei) obișnuiau, încă din secolul al XVII-lea, să prăjească pește mic, iar iarna, când râurile înghețau și nu mai puteau pescui, tăiau cartofii în formă de peștișori și îi prăjeau în ulei.
Francezii au și ei o istorie legată de cartofii prăjiți, în special în Paris, unde vânzătorii ambulanți vindeau cartofi prăjiți în secolul al XVIII-lea. Aceștia erau populari printre muncitori și oameni simpli, fiind ieftini și ușor de pregătit. Totuși, în ciuda denumirii, nu există o dovadă clară că Franța ar fi inventat rețeta. Mulți istorici consideră că termenul „French fries” provine de la limba vorbită în Belgia – franceza – și nu de la naționalitatea preparatului.
Cum au devenit „French fries” faimoși în lume
Cartofii prăjiți au devenit populari în lume în special după Primul Război Mondial, când soldații americani staționați în Belgia au gustat pentru prima dată această rețetă și au adus-o acasă. Deoarece limba oficială a armatei belgiene era franceza, aceștia i-au numit „French fries”. Apoi, odată cu dezvoltarea lanțurilor de restaurante fast food, în special în SUA, cartofii prăjiți au devenit omniprezenți. McDonald’s, de exemplu, a jucat un rol major în răspândirea acestora în întreaga lume.
În multe culturi, cartofii prăjiți sunt consumați cu diferite sosuri – ketchup, maioneză, muștar, brânză topită, usturoi sau sosuri locale. În Belgia, de exemplu, este foarte populară combinația de cartofi prăjiți cu maioneză, iar în Canada există „poutine” – un preparat cu cartofi prăjiți, brânză și sos brun.
Cum se prepară cartofii prăjiți adevărați
Cartofii prăjiți autentici sunt realizați din cartofi proaspeți, tăiați manual în bastonașe și prăjiți de două ori. Prima prăjire se face la o temperatură mai joasă pentru a găti cartoful în interior, iar a doua la temperatură mai ridicată pentru a obține crusta crocantă. Acest proces oferă textura ideală: crocant la exterior și moale la interior. Variantele congelate, deși mai rapide, nu se compară în gust cu cei făcuți pe loc.
Diferența dintre French fries și chipsurile din cartof
Chiar dacă ambele preparate sunt pe bază de cartofi și prăjite, între „French fries” și „chips” există diferențe esențiale. Cartofii prăjiți sunt tăiați gros, în bastonașe sau felii groase, și sunt serviți fierbinți. În schimb, chipsurile sunt felii foarte subțiri de cartof, prăjite până devin crocante și păstrate uscate pentru consum îndelungat. Chipsurile au apărut în SUA în secolul al XIX-lea și s-au răspândit ca o gustare ambalată, adesea cu arome diverse: sare, ceapă, paprika, brânză, etc.
Deși ambele sunt considerate „junk food” în contextul alimentației moderne, ele sunt consumate frecvent și apreciate în mod diferit: French fries ca garnitură caldă, iar chipsurile ca gustare rece, între mese.
Influența culturală și economică a cartofilor prăjiți
French fries nu mai sunt doar o rețetă culinară. Au devenit un simbol al culturii pop, un element recunoscut în meniurile internaționale și chiar subiect de artă sau parodii. În Belgia, există muzee dedicate cartofilor prăjiți (precum „Frietmuseum” din Bruges), iar în SUA se celebrează anual „National French Fry Day”. Industria cartofilor prăjiți este una de miliarde de dolari, iar producători precum McCain, Lamb Weston sau Aviko sunt lideri globali în furnizarea de cartofi congelați pentru restaurante.
O poveste crocantă cu gust universal
Cartofii prăjiți, fie că îi numim „French fries”, „pommes frites” sau „frites”, rămân un preparat iubit în întreaga lume. Originea lor exactă e încă disputată între Franța și Belgia, dar ceea ce e sigur e că gustul lor cucerește indiferent de țară sau cultură. Asocierea cu chipsurile din cartof este frecventă, dar cele două preparate au roluri diferite în alimentația modernă. De la gustare de stradă la acompaniament pentru mesele sofisticate, cartofii prăjiți continuă să scrie istorie în farfuriile noastre.